veneam cu plasele pline de la magazin și-am zis vreau și eu un semn de bunăvoință zugrăvește-mi casa sau desfundă-mi chiuveta oprește-l p-ăla din sforăit spală-mi geamul de la fereastră curăță frunzele din scoc adu autobuzul la timp lasă-mi să-mi tumefiez genunchii pentru micile rugăciuni ale vieții dar nu ai vreme de bunăvoință oricum poți sta liniștit scrisorile tale nu-mi mai ajung de ceva vreme m-a sunat fostul proprietar să mă întrebe ce e cu liniștea aia din apartament îmi pare rău că nu pot face mai mult pentru tine

într-o scrisoare m-ai întrebat dacă sunt alb sau negru femeie sau bărbat mi-ai spus că ai vrea să ne cunoaștem mai bine mi s-a părut bizar după atâta ș-atâta vreme

cu coatele sprijinindu-mi bărbia pe pervaz am auzit cum în partea cealaltă a lumii pescarii își trag plasele noduroase în bărci de pe mal cum femeile desfac picioarele lăsând viața să țâșnească plină de sânge și întrebări cum măturile aspre curăță piețele de ieri pentru flămânzii de azi cum cineva își leagă atent șireturile și-și face curaj să iasă pe ușă pe ploaia asta nemiloasă cum copii încep să învețe să mintă cum un soldat se trezește sleit deși n-a tras un glonț în viața lui cum mările încep să devină tot mai agitate cum trenurile tot mai rapide cum oamenii tot mai departe

o să ne vedem tot mai puțin în următoarea perioadă