poate că nu eram decât un șarpe imaginar cu un apartament cu trei camere în loc de cap cu o mașină urâtă în loc de limbă scuipând gaze de eșapament în loc de venin și adunam în capul meu oameni victime ale târâtului meu prin oraș

vai, dar ce apartament frumos aveți

se vede puțin râul se văd și câteva antilope care vin mereu să bea de aici când plouă eram un șarpe imaginar în capul căruia oamenii se uitau la national geographic și erau tot mai atrași de mine mă mângâiau pe jaluzele pe aparatele de aer condiționat îmi îmbrățișau necondiționat șifonierul în care se rătăcise o cămașă albastră de șarpe licean oamenii ar fi făcut orice să rămână în apartament unii îmi aduceau pui catifelați de hienă alții în special femeile gemeau microscopic și languros umpleau apartamentul cu inerta și suculenta lor carne

vai, dar aveți și baie de serviciu

se aude uneori când trage apa vecinul de deasupra e înghesuială în apartament a început un fel de petrecere oamenii s-au strâns unul în celălalt s-au luat cu toții în brațe explodându-și instinctele unii în ceilalți uitând de antilope uitând de venin uitând că în capul meu nimeni nu supraviețuiește pe la cinci nu mai rămăsese nimeni

am mușcătura lentă frumoasă și ucigașă

foto ©Rareș Petrișor