sufletele noastre lihnite după încă o zi de muncă de cotrobăit prin tot felul de cotloane după emoții noi se descompun noaptea se risipesc discret prin camere și

cine știe

poate că vizitează locuri necunoscute în timp ce noi suntem ocupați cu visele sau cu consumat porția obligatorie de întuneric care furnizează caloriile necesare unei arderi interioare corecte și se țin de mână prin autocare din fum sau trenuri din aburi mângâind străini pe obraji sugând sângele din rănile unor soldați pe moarte cutreierând la marginea superioară a atmosferei ca să-și provoace embolii ce le fac să explodeze parțial /sunt insesizabilele artificii sangvine pe care le vedem noaptea pe cer când visăm/ ca apoi să plonjeze din nou spre pământ înfigându-și dinții într-o pereche de sâni teribil de fermi sau lingând apăsat trunchiul unui penis erect care luminează de la distanță prin orașe pustii și negre

sufletele noastre muncesc nopțile construiesc o societate mai bună aleargă mereu înapoi spre primitivism când emoțiile lor dominau lumea când se scobeau în nas și se scărpinau în cur dar se iubeau de mama focului până când capilarele le creșteau și explodau la marginea atmosferei înghițind o ultimă gură de oxigen înainte de a ne jura răzbunare

autocare pline cu suflete trec nopțile pe la picioarele paturilor noastre atingându-ne delicat buricele degetelor fiind capabile să se întindă de la coastele noastre până la plajele încinse de pe Coasta de Azur fiind rob și dumnezeu în același timp fiind aceste neprețuite și inexistente ființe de care nu vrem să știm pe care nu dăm niciun ban

nopțile sufletele noastre construiesc un middle class sănătos cu principii solide schimbându-și parola o dată la fiecare trei luni din motive de securitate

Foto: Rareș Petrișor