oculistul

devenise așa un fel de cursă contra altimetru îi vedeam doar înălțimile îmi vedea numai ascunzișurile mă păcălisem și nu voiam să recunosc mi s-a părut straniu de la început dar am avut încredere în rațiune m-am mirat de ce un oculist mă întinde pe masă ca să-mi examineze ochii dar

de fapt

cât am stat întins a deschis cu bisturiul și măiestria lui recunoscute în tot Orașul toate inimile femeilor care mi-au zâmbit și pe cele ale celor care m-au urât căutând nu știu ce chitanțe care să-mi dea în vileag călătoria în afara Orașului era mână-n mână cu Autoritățile m-am mai liniștit aducându-mi aminte că mai am un prieten la Ministerul de Cardiologie cu inima intactă l-am ajutat

îmi ești dator

ba nu mi-a zis și am rămas în mijlocul străzii cu niște hârtii albe care nu dovedeau până la urmă nimic durându-mă curul de la șutul oculistului dezamăgit care a căutat dovezi despre viața din afara Orașului cine știe poate numai pentru el

sau poate pentru o cauză mai bună

sau poate doar ca să mă dea în gât orelistului mare amator de aventuri și ăla cu o nevastă cât un pachebot dar să nu vorbesc cu păcat până nu mă văd urcat într-un tren din acela dar biletele se pot obține numai de la Minister și aflu că prietenul meu a murit

o să mor și eu mă gândeam uitându-mă în gol prin oamenii ăia cu inimile supurând te miri unde spintecați de oculistul meu cu bisturiul și măiestria lui cunoscute în tot Orașul și asta doar ca să fie el convins că nu mai e nimic dincolo de Marele Maidan acolo unde se prăbușesc toate trenurile

ce idiot!

titră gazeta a doua zi citisem pe pagina ușor șifonată ținută tremurător de o duduie cu esofagul expus în toată splendoarea

One Comment

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.