am dormit astă noapte în tibia unui ogar atât de mult aer în oase încât abia am avut loc am tresărit la fiecare salt la fiecare iepure la fiecare fir de pământ care sărea în spatele nostru visam amândoi că alergam cu o viteză uluitoare

erau momente când alergam atât de repede încât ne ajungeam din urmă

îi zâmbeam când aveam vreme de acolo din tibia lui semn că îl recunosc de stăpân el nu îmi înțelegea mereu zâmbetul și-mă pureca un pic cu incisivii strângând scurt din maxilare apoi îmi dădea voie să mai stau un pic în tibia lui de unde totul fugea extrem de repede noi

noi stăpânii stării supreme de fugă

n-o să obosim niciodată îți promit mi-a zis și s-a întors pe partea cealaltă clefăind ca și cum visa că aleargă după hălci de iepuri în tibie mi-am făcut și un mic birou am o veioză dintr-un far vechi de mașină ogarul e liniștit chiar dacă are o tibie insomniacă

ușor luminoasă

visăm amândoi că alergăm atât de iute încât ne lăsăm în urmă

foto ©Rareș Petrișor