Ce frumos e să ne gândim la lucruri frumoase, iubito, iubitule, să visăm uite-aşa, cu ochii deschişi, proptiţi de jaluzele, lipiţi de ferestrele spălate proaspăt cu cel mai bun detergent, că plecăm în ţări îndepărtate, parfumate, cu o cursă low-cost numai şi numai în perioada asta specială ante-sărbători, ca să avem vreme să prindem luna reducerilor, iubito, iubitule, să luăm blenderul ăla cu reflexe sidefii ce-mi aduce aminte de prima noastră noapte de dragoste, da, noaptea aceea în care mi-ai dăruit un caşmir de cea mai bună calitate la un preţ de nimic…

Ce frumos e, iubito, iubitule, să ţinem minte branduri şi logouri şi patternuri şi reclame cu cârlig, să avem şi noi ce să ne povestim seara, obosiţi după atâta muncă la o supercompanie pe un supersalariu cu superposibilităţi de supercarieră cu superbăieţi şi superfete care ne spun superpoveşti din supercluburi şi supermalluri şi să ne cufundăm în noapte îmbrăţişaţi, adulmecându-ne urmele de parfum scump primit de Crăciun, de ziua mea, ta, de onomastică, de dragul darului, să ne trezim apoi, dimineaţa, trecând prin dreptul parfumantului cu senzor, visând fiecare la superfemei, superbărbaţi, cei care ne umplu vieţile perfecte cu supersexele lor, şi, spune-mi, poate fi ceva mai frumos decât să stăm aici, pe malul Senei, amorezaţi ca-n prima zi, ascultând reclame pe ipod, ipad, iphone, interconectaţi, tu cu sânii tăi albaştri, eu cu braţele mele portocalii, de invidiat?

Spune-mi, o să mai mirosim vreodată a pâine proaspătă?