tremurul devenea tot mai insuportabil

clănțăneau dinții articulațiile carnea sângele maxilarele oamenii mergeau mână în mână buzele le murmurau cuvinte fără ca ei să spună ceva

frică frică frică

peste tot tremurul devenea stăpânul tuturor al meu al tău al tuturor celor care stăteau piele în piele salivă în salivă gând în gând cu respirațiile aceleași cu gândurile aceleași așteptând primul glonț prima salvă prima șenilă de tanc rostogolindu-se peste niște țeste alese la întâmplare de soartă de nevoia cuiva de a ieși din casă să-și ia țigări sau lapte sau apă cine are nevoie de lapte în vreme de război asta se întâmplă doar în filme

tremurul devenise insuportabil frica ne intra în gură în urechi ne astupa ne sufoca ne călca în picioare

apoi pleca liniștită să-și termine cafeaua

– Raportez, gloanțele n-au venit nici azi.

foto ©Rareș Petrișor