patru canguri mov clefăie cu zgomote perfect decupabile în întunericul sălii de cinema viața mea a ajuns chiar la momentul în care, în mijlocul străzii, îmi iau dușmanul de umeri, îl scutur și-l îndrum pe calea cea bună: stradă, drum, cale lasă-ne domnule cu plescăielile astea strigă un domn nervos bărbos din primele rânduri dar nici măcar nu întoarce capul e fascinat de uluirea nedumerirea disperarea mea din mijlocul drumului cei patru canguri nu mai rezistă tensiunii momentului unuia îi scapă un icnet de rândunică ceilalți râd cu zgomot; eu nu mă mișc din mijlocul drumului simt parfumul unei femei un mosc a murit pentru ca ea să miroasă așa dușmanul meu trebuie să moară ca să-mi acopăr cu seva glandelor lui clavicula șefii marilor cancelarii să mă invite la dineuri fascinați de puterea fabuloasă a parfumului meu și cele două parfumuri al meu și al femeii se întâlnesc într-un cinematograf obscur în care împreună cu niște canguri impertinenți și mov pe deasupra (s-ar putea și pe dinăuntru) încheie o antantă a păcii parfumurilor beligerante își promit să nu se mai amestece niciodată în treburile interne ale celuilalt stradă, drum, cale: eu continui să stau în mijloc, ținându-mi dușmanul de umeri, scuturându-l, arătând camerei și publicului trăsăturile lui diabolice, silueta de șarpe, fața uscățivă, hainele care nu poartă strălucirea vreunei urme de demnitate, mâinile blegi, lipsite de gloria vreunei încordări unui cangur mov îi sună mobilul încleștarea teribilă cu parfumul femeii de alături sau de aiurea s-a terminat mobile uriașe îmbrăcate în cearșafuri stafii enorme se strâng în mijlocul camerei (o sală de bal, cândva) își unesc spătarele sertarele nișele picioarele boante și dansează

but we’re never gonna survive, unless, we get a little crazy

cangurii mov dau din picior numai din dreptul o căprioară din rândul doi lăcrimează la zgomotul dur grav își aduce aminte de soțul ei mort acum șase ani în afara sezonului de vânătoare (procesul continuă și acum) parfumul ei de mosc umple sala folosește ostentativ câte o sticluță de parfum pe zi ce frumos vă-mbracă acest parfum i-a zis vânzătoarea din Stockholm bolnavă de sindrom nu aș fi putut sta în mijlocul unei străzi din Suedia, dar așa, uite, îmi pot ucide dușmanul, omul ăsta cu fața uscățivă și siluetă de șarpe 

mă împăturesc cu grijă în patru și mă strecor sub piciorul unui scrin greu mă îngălbenesc și îmi scriu numele parfumului înăuntru să fiu sigur că nu îl uit când ne vom muta de-aici