măi, scuză-mă, te rog din suflet să mă ierți, a trebuit să ies de pe messenger că a început războiul, ai auzit, sper, nu? da, noroc că mi-am schimbat poza de profil cu una ceva mai decentă, am udat florile, am comandat ceva mâncare chinezească – nu orez, că ultima dată a fost mucegăit –  am mai dat niște like-uri pe facebook și am ieșit basma curată, tu? nu, stai, mai stați un pic, nu încărcați kalashnikoavele, mai am de scris o postare, mai am un tweet de dat, un sms de scris, un smiley face, mereu e ceva de făcut, mereu am ceva de zappat, de zippat, de zigurat, nu putem face un teatru de război aici, în zgură? să topim gloanțele ca bomboanele m&m, în gură, fără ură?

măi, scuză-mă, am pierdut și frontul ăsta, mii de prieteni mi-au murit dar am alții și alții pe facebook, ei mă iubesc, sunt fanii mei, mă iubesc așa ciuruit de gloanțe cum sunt chiar dacă mi-am pierdut prietenii, patria, vocea, vederea, auzul, poți să mai amâni un pic contraofensiva? te rog muuult, mai am o iubită de sunat, mai am un emoticon de trimis, un share de făcut, un mișto de trimis unor labagii care au râs de mine în print și pe tv, mai am un email de trimis și două de băgat în trash

of, nu mai plânge, iubita mea, până scrii tu câte ceva pe blog războiul o să fie gata, o să ne iubim din nou, îți amintești când mi-ai dat buzz prima dată? ei, parcă nu e chiar așa de mult de-atunci… da, poate o să fie greu, dar nu mi-e teamă, o să îmi explodeze mine în stânga și-n dreapta, o să tragă în mine cu ce au ei mai bun, cu tehnologie de ultimă oră, cu iWeapons și mortiere android, mă vor asalta cu gadgeturi, îmi vor străpunge pieptul cu trenduri eco și environmentally friendly, dar eu, eu o să mătur cu ei pe jos, voi organiza ofensive și contraofensive, voi face warleak-uri și warmageddon-uri, și vom dansa pe mese festive, ne vom da nunta pe youtube și vimeo, vom face livestreaming de la nașterea copiilor noștri, iubito, nu mai plânge, ia o e-biblie și roagă-te pentru noi, cei plecați pe front

măi, scuzați-mă, trebuie să ies din feedul vostru, au început să tragă, metalul fierbinte al gloanțelor lor îmi aduce aminte de filmele și cărțile recenzate, să mor așa, ca-n inglorious basterds, sau să sfârșesc gândindu-mă la Tara, într-un disolve? (voi ce ziceți? aștept păreri pe blogul meu de război, cu fotografii în exclusivitate!!) iertați-mă, am puțină treabă, a început războiul, se trage ca la balamuc, ce bine că avem twitter și flickr, să nu ne mai fure și războiul ăsta, să știm limpede, din mai multe unghiuri, cine a tras și cine pe cine a tag-uit, a omorât, a violat, a dat foc satelor și a început toată gherila asta fără sfârșit, cine mai sapă azi gropi comune cu frica twitterului suflându-i în ceafă? cine mai omoară azi, când totul poate apărea pe marea judecată a facebookului, veniți, domnilor, veniți să dați de dracu, să vă sfâșiem, dacă aveți tupeu

of, nu mai plânge, iubita mea, gândește-te la avatarul meu, la poza semiumbrită cu care te-am păcălit și tu nu mi-ai refuzat patul pentru că te plictiseai și oricum te săturaseși de like-uri inutile, sterile și comentarii fără perdea, dar acum e război, nu mai e de glumă, gloanțele sunt pe bune, sfârtecă, șfichiuiesc, doboară, retează, fără efecte speciale, fără fonturi cumpărate și umplute de sânge, fără polaroide de pe e-bay, da, iubita mea, începe marele nostru război, să vedem care pe care, le vom zdrobi tigvele, e pe viață și moarte, le vom lua scalpul și vom scrie lmao mare, cu litere de șchioapă pe țestele lor sângerii și calde, ș-apoi lomografiem totul și arhivăm

măi, scuzați-mă, țineți, vă rog, magazinele nonstop până m-oi întoarce sănătos din război, vedeți? a început războiul, zboară proiectile peste tot, zboară în stoluri, cum am învățat noi la e-learning, cândva, nu mai plânge, iubita mea, lasă-mă să-ți mai sărut o dată gateway-ul înainte de a pleca, iubește-mă wireless, unplug me, iubito, consumă-mă ca pe un hard, lasa-mă să-ți umplu cardul de memorie cu tot ce am eu mai bun, nu pot să plec acum, iubito, trebuie să ne-o mai tragem măcar o dată HD, ca-n vremurile bune, să șeruim amintirile bune, suculente, din trecutul nostru, nu mă luați în război, dragii mei, sunt atâtea lucruri frumoase de făcut, cum dracu’ s-a ajuns la un asemenea conflict? cine dracu’ sunteți voi să decideți când e război sau nu? să-mi spuneți, nu, să-mi ordonați mie să îmbrac uniforma asta stupidă, tocmai eu, care am muncit ani de zile la imaginea mea, am golit-o de orice canon, am dezbrăcat-o de șabloane și uniforme și veniți voi să-mi spuneți că trebuie să apăr aia și ailaltă, la dracu’ cu voi toți!

hai, iubito, mai dă-mi un like și-un hug… chiar că trebuie să plec, smulge-mi hainele, violează-mi virtualitatea, mușcă-mi contextualitatea, încovoiază-mi puterea socială, rupe-mă de cel care sunt, uită-mă și trimite-mă pe front!

PS: să nu uiți, totuși, pastele în microunde; le-am pus pe 100 cu 6.30. ți-am pus și un reminder în telefon. pe nokia, nu pe iphone-ul de serviciu. dacă mor, să aștepți măcar până după înmormântare ca să-ți schimbi statusul, ok? (mi-e tare dor să privim împreună angry birds la apus…)

(foto: București 2010)