orașul scârțâie delicat suficient de puternic să-ți distrugă mica simfonie a unui vis erectil matinal mașina de fiert bolborosește ucigând speranța de viață a microorganismelor din apa pură
respectiv
un descendent al familiei Iglesias guiță disperat despre dramele unui mascul ipotetic el e din moment ce narează la persoana întâi și noi relativizăm calculăm rapid aplicabilitatea cu gânduri care fac fustele să foșnească degeaba metaforele nu mai întăresc sânii cântecul unei bluze nu ne mai face vintrele să recite praful se prăbușește din biblioteci în alunecări de teren în pași de vals un retardat își stâlcește femeia gura ne e plină de pocnete și tăcem încăpățânați și ce poți să faci când toată lumea râde știrb șuierându-ți un cântec de leagăn letal ai trupul plin de răni ți-a ieșit naivitatea prin piele se adună o mică baltă de sânge la picioarele tale salvarea te pune în hold cu lambada îți place cum sună salvarea acoperă scârțâitul orașului cafeaua are un gust bun Annie Lennox strigă the quick brown fox jumps over the lazy dog medicul de pe salvare e îmbrăcat în Bugs Bunny să te facă să râzi râsul tău nu se aude din cauza orașului pe fereastră vezi cum apare câte un Bugs Bunny la fiecare fereastră în blocurile de vizavi Annie Lennox poartă un guler de vulpe și a fost proaspăt numită primar microorganismele prind din nou speranță și nu va mai fi niciodată liniștea de altădată dar ești fericit erecțiile fac același zgomot dulceața de vișine nu s-a stricat iar proprietarul garsonierei în care stai a murit alaltăieri

Bugs Bunny se dusese la altă adresă

foto ©Rares Petrisor