o incredibilă capacitate de a concentra comprima lucrurile toată lumea se îndeasă într-o gărgăriță ca într-un gemantan roșu o jumătate de sferă în care încap fără să se strivească o jumătate de pâine proaspătă cu iaurt în sticlă cu gâtul gros sobru aleea cu castani sute de geamantane zeci de orașe dormitoare saltele priviri ridicate spre cer ca un fel de recunoștință și din cer nu vine nimic niciodată numai ploi splendide care atacă pământul sub un anumit unghi spun experții acum plouă într-o gărgăriță credeți-mă

și încap în jumătatea asta de sferă roșie niște veniri niște plecări niște pleoape căzute până la jumătate ca niște acoperișuri obosite niște priviri în gol care durează ani de zile până golul se umple pungi reciclabile umplute cu tot felul de tristeți inutile dar și cu fericiri suntem fericiți că ne-a ieșit aluatul că ne-a crescut cozonacul că pomii arată foarte bine îmbrăcați în jupe albe de var că grindina nu ne-a stricat via că șuvița nu ne mai vine peste ochi de când am descoperit fixativul ăsta că o cămașă ne vine mai bine decât alta că am găsit în sfârșit niște pantaloni că am trecut și de criza asta că zugrăvitul a ieșit un pic mai ieftin decât credeam că mașina consumă destul de puțin că e pulp fiction diseară că orgasmul a fost aproape excelent dar e și mâine o zi

încap în jumătatea asta roșie înaripată Rue de Rivoli Belgrave Square Battersea Park frunzele moarte din Kew Gardens Derwentul cu lucirile lui sterile pumnul cu pietre mici tăioase din Jardins du Luxembourg foiala din Elephant and Castle portocalii de lânga Villa Borghese fundurile mari și tari ale femeilor din Brazilia chinezoaica pitică stafie de cleștar din Beijing care mi-a zâmbit ceremonios cu ochii-n pământ crezând că sunt un mare comunist român încap buzunare pline cu sânge și moloz din Kosovo văile virgine din Colorado mirodeniile Orientului care mă fac să sângerez

copacii s-au îmbrăcat în jupe albe credeți-mă

o incredibilă capacitate de a înghesui lucruri în viața asta ca o gărgăriță roșie lasă, mamă, să fie acolo, că nu se știe când ai nevoie, o aluniță scoasă o boală o mântuire o trădare confesiuni în fața oglinzii lacrimi care pot strivi cu o singură lovitură cel mai aprig balaur eu sau el până la capăt îmi încordez gâtul umerii spatele sunt un arc vreau s-o iau înaintea vieții să ies din geamantanul ăsta roșu lăcuit stropit de evoluie cu niște picățele negre inutile după mine

când m-am întins pe pietre și Sena trecea pur și simplu prin mine

când morile Olandei îmi ridicau pleoapele deasupra jumătății ochilor reînvățându-mă să mă mir

când am crezut că o să mor ca o moară învârtindu-mă uscându-mă cu un fuior de vânt în buzunarul roșu lucios înaripat