din dimineață-n dimineață gândurile se adună lichide pe pervaz e un fel de ritual, zic, să mă liniștesc, pune punct. pune dop.

un gând îl ajunge din urmă pe celălalt nu știu de unde are atâta viteză toate gândurile se caută unul pe celălalt curg în același sens în același scop să-mi demonstreze cât de lichid sunt cât de ușor pot dispărea ce scenă stupidă previzibilă stropii ăștia care se adună pe pervaz unul o fi autobuzul ăla pe care l-am pierdut un om la care n-am mai ajuns niște flori pe care le-am aruncat la gunoi niște cuvinte pe care nu le-am mai spus și le-am căutat în gunoi am găsit doar niște flori putrede o sferă minusculă transparentă fragilă

incredibil ce viteză are

ajunge din urmă un gând mai leneș mai statornic se adulmecă se absorb rapid unul în celălalt gândul își deschide aripile una gri cealaltă albastră – probabil v-ați fi așteptat la una albă alta neagră dar alea sunt gândurile voastre – sferele de pe pervaz curg zburând cu aripile deschise ca noi ca noi ca noi suntem niște păsări urâte boante așa cum și păsările sunt niște oameni urâți pervazul pare perfect plat

da, domnule, am o viață perfectă

și totuși ce agitație intră unele în altele se despart din nou cine știe ce împrumută unul de la celălalt gândul ăsta e mai sărac ești tu cum m-am gândit la tine și ieri dimineață dar îți lipsește un corn de pe umăr și voi și voi îmi semănați cu cineva cunoscut poate m-am gândit și anul trecut la voi acum îmi curgeți proaspeți prin minte vă văd cu pantalonii voștri șifonați cu o înghețată care vă curge pe tricou sunteți copii probabil ce-ați mai crescut da, domnule, am o viață perfectă

o viață care bate dintr-o aripă gri mă privește de pe pervaz

tu ești?

da, eu, știu că te-ai gândit la mine și acum nu mă recunoști bastardul visurilor tale

și pot să văd toate astea fiind o simpla dungă pe carapacea unui purice