sunt atât de fericit încât mi-au țâșnit niște lacrimi oblice din piept, ce au căutat în piept, ați putea întreba, și cred că veți întreba, ei bine, plămânii mei sunt oblici, am spus-o și pe asta, nu-mi plac confesiunile astea regizate, în special acum, la ora asta ascuțită, mi-am tatuat pe al unsprezecelea braț câteva strofe din părul ei, i-am spus că o iubesc, ea mi-a spus că-i place Anthony Hopkins, ei bine, plămânii mei au un aparat de proiecție, imediat am proiectat The Remains of the Day, ea a început să plângă, era așa de fericită, din piept i-au țâșnit imediat lacrimi obtuze, le-am lipit cu lecuoplast ieftin de lacrimile mele, am crezut că îi sunt mai aproape, am brațele pline de lacrimi, respirațiile umblă ca niște triunghiuri nebune prin peri aspri, netezindu-i, i-am spus din nou că o iubesc, ea mi-a spus că-i place iaurtul de capră, imediat din piept mi-a țâșnit țâța unei capre, stăteam acolo, amândoi, în unghi drept față de restul lumii, și urmăream cum ies lacrimi oblice din noi, Miss Kenton