urmăresc foarte foarte atent o reclamă să învăț cum să mă perii corect pe dinți și în multe alte locuri în care au crescut dinți ascultând realizez că pielea noastră nu mai foșnește când ne mângâiem obișnuia să emită scurte impulsuri electrice când ne atingeam

și din suflet ne curgea un strop de sânge greu aproape coagulat ca sfârșitul unui vers bun

pielea noastră scrâșnește din dinți

pielea noastră de lapte cade și lasă loc pielii definitive tare și inutilă

pieile noastre se mușcă una pe cealaltă unele sunt atât de agresive încât mușcă pe oricine le iese în cale lumea a început să le pună botnițe și să le ducă regulat la veterinar problema a căpătat dimensiuni de neimaginat se organizează conferințe workshopuri managerii își angajează coach și maeștri în tehnici de meditație pentru ținerea acestei probleme în frâu

reclama continuă cu o frântură de melodie veselă imbecilă și un slogan ușor memorabil spălați-vă pielea cu dinți de cel puțin două ori pe zi pentru o societate guvernabilă

familiile responsabile își țin copiii cu pielea cariată ascunși în casă unii au dinți de origine incertă și asta a dus la nenumărate scandaluri societatea e pe cale să se destrame iar șerpii să devină vârful lanțului trofic venerați de oameni și restul speciilor deopotrivă

dar eu mă încăpățânez să-mi amintesc cum foșnea pielea noastră

mai ales toamna când se îngălbenea și se păta de sânge

pe alocuri

Foto © Rareș Petrișor