Am o veioză de vânzare. O am din copilărie. Am învăţat cu ea, am citit împreună cărţile lui Jules Verne şi Dumas, literatura obligatorie, am răsfoit un număr tocit din Bravo, apoi am admirat tensionaţi spread page-ul din Playboy (la fel de tocit), am privit cum îmi creşte părul în cele mai neobişnuite locuri, am scris noaptea poezioare de amor, am plâns.

Cu veioza asta am colindat lumea, am stricat primul televizor Olt (alb-negru) după ce am încercat să prindem bulgarii, ne-am uitat la Teleenciclopedia, ne-am rugat să reuşim în viaţă, am zugrăvit, am dormit verile cu obloanele lăsate, am înjurat câinii, am primit vederi de la Costineşti de la fata care mi-a dat prima dată sânii, am construit cazemate şi icoane, am plâns morţi, am plecat la război. Am jucat poker pe bani, apoi table, apoi remi. Cu veioza asta am învăţat să mă lupt şi să fug. Am învăţat la mate. Am jucat şah. Am construit prima praştie. Am lins acadele “Stop” din Germania Federală. Am băut suc de soc. M-am bărbierit şi am ejaculat prima dată (istoric, mai întâi am ejaculat şi după aia m-am bărbierit). Veioza asta m-a văzut fugind într-un suflet pe geam, la discotecă. Veioza ne-a privit jucându-ne cu soldaţii, cornetele, apoi puştile, săbiile. Veioza asta mi-a văzut prima bicicletă şi mi-a ros tenişii de la Drăgăşani. Am stricat primul ceas cu 7 melodii. Apoi unul cu calculator, negru.

Veioza e roşie, are un abţibild cu John Travolta, şi e ca nouă. De curând i-am schimbat becul. Ofer şi becuri la schimb.

Cu veioza asta am sărutat prima fată, am minţit pentru prima dată, am visat că ajung mare tenisman, apoi pilot, apoi, scriitor şi acum dumnezeu ştie ce-oi mai visa, cu ea am plâns de-atâtea ori, am aspirat (covorul), am vrut să mor, am vrut să trăiesc la limită. Veioza asta mută mi-a cântat Queen, Pink Floyd, Garbarek, CC Catch, Peter Gabriel, Bad Boys Blue, Modern Talking, Take That, New Kids On The Block, Snap, Milli Vanilli, poveşti nemuritoare, Lampa lui Aladin. Veioza asta nu a adormit niciodată când mi-a fost rău.

Mă iubeşte ca un câine.

Are un braţ nichelat, curb, arcuit ca spinarea unei femei frumoase ce-şi stoarce pletele deasupra unui râu. Femeia asta frumoasă mi-a făcut de atâtea ori geamantanul.