nesiguranța celorlalți te face să te simți sigură fugi fugi fugi vei fugi mereu de munții de liniște apele adânci te sperie treci delicat cu palma peste o carte bună una care te pune pe gânduri o iei în mână îți place să-i simți greutatea să știi că până la urmă cuvintele alea chiar există chiar dacă nu pot duce sensul mai departe de gândul tău și fila următoare îți place să-i simți greutatea frumusețea ei nu poate ieși din cameră sau din gândul tău fără voia ta și-ți spui mereu ce frumos ar fi să fie viața cum vreau eu și în clipa următoare țâșnesc ștreangurile oboselii din sertare să-l zîgâriem până la sânge pe cel care ne cântă în șoaptă îi alungăm cu pietre pe cei care aduc liniștea îi ucidem mărunt zilnic pe cei care ne păzesc și nu știi încotro să faci pasul în spate sunt fiare în față sunt fete morgana sus sunt ulii și dacă tot ești singură de ce să nu înceapă desfrâul să tragem în aer cu oameni să le cadă trupurile goale pe caldarâm după ce i-am consumat doamneee ce bine mi-e să văd lumea roind în juru-mi făccându-mi hatâruri voind să-mi intre-n lume apoi eu sclavul tuturor lumilor pe care le vreau și de care fug în egală măsură am putea sta cuminți viața să treacă un zmeu deasupra capului dar nu nunununu nu se poate trebuie să fim parte trebuie să împărțim porția de venin sufletele și-au aprins lanternele e prea întuneric parcă asta nu e viața pe care o doream voiam să fie reflectoare și strălucire și bărbații să-mi cadă la picioare am avut parte de toți obsedații dar nu te oprești ești orice poate prima poate ultima dar nu te poți opri

nu te opri